Meditaţie

Vacanţă!!! Mult așteptata vacanţă! De copii, dar și de părinţi...

Aş vrea să medităm cu toţii asupra unui lucru foarte important: cum îşi vor petrece copiii noştrii acest timp pe care l-au aşteptat cu mare nerăbdare?Mulţi dintre noi poate nu dau mare importanţă...

Poate vei spune: important e să se odihnească, să stea cu prietenii, să se joace, să se distreze! Dar, drag părinte, aş vrea să te întreb: cum stai cu TIMPUL pe care i-l acorzi zilnic?

Din 24 de ore, cât timp alocăm celor mai dragi fiinţe din viața noastră?

Aş vrea să vă împărtăşesc o povestioară care m-a mişcat foarte mult...

                        

–Tată, pot să te întreb ceva?, îl întreabă fiul pe tată său.

–Da, desigur. Ce s-a întâmplat?, îi răspunde tatăl.

–Tată, câți bani câștigi într-o oră acolo unde lucrezi?, l-a întrebat fiul din nou.

– Aceasta nu-i treaba ta. De ce întrebi așa ceva?, a întrebat oarecum enervat tatăl său.

–Vreau numai să știu. Te rog, spune-mi cât câștigi într-o oră?

–Dacă vrei neapărat să știi, câștig 30€ pe oră.

–Oh!, a răspuns copilul cu capul plecat. Tată, te rog poți să-mi împrumuți 15€?

Atunci tatăl său enervat peste măsură, i-a răspuns:

–Dacă motivul pentru care întrebi este numai să cumperi o jucărie neghioabă sau alte prostii, atunci pleacă direct în camera ta. De ce ești atât de egoist? Eu nu lucrez din greu în fiecare zi pentru astfel de lucruri fără importanță.Copilul a plecat liniștit în camera sa și a închis ușa. Tatăl cu cât se gândea mai mult la întrebarea copilului, cu atât se enerva mai mult. „Cum a îndrăznit să mă întrebe așa ceva?”, se întreba în sinea sa.După vreo oră, după ce s-a liniștit, tatăl s-a gândit din nou: „Poate e ceva de care are nevoie cu adevărat și de aceea mi-a cerut 15€. Și mai ales că nu-mi cere adeseori bani”. A mers așadar la ușa camerei copilului și a deschis ușa.

–Dormi, copilul meu?, l-a întrebat.

–Nu, tată, nu dorm, a răspuns copilul.

–Mă gândeam că poate am fost prea aspru cu tine mai devreme, a spus tatăl. Astăzi a fost o zi foarte grea pentru mine și m-am descărcat pe tine. Uite, ia cei 15€ pe care mi i-ai cerut.

– Îți mulțumesc, tată!, a strigat acela, alergând spre tatăl său cu un zâmbet pe buze.

Apoi, a mers la patul său și de sub pernă a scos niște bani mototoliți. De îndată ce tatăl a văzut că fiul său mai are deja niște bani, a început iarăși să se enerveze. Copilul a început să numere bani, după care s-a uitat fix la tatăl său. Acesta l-a întrebat:

–De ce mi-ai cerut și alți bani, de vreme ce ai deja câțiva?

–Pentru că nu aveam destui, a răspuns copilul. Acum însă am. Tată, acum am 30€. Pot să-ți cumpăr o oră din timpul tău? Te rog, vino mâine mai devreme acasă, căci tare aș vrea să mâncăm împreună.

Tatăl a rămas ca trăsnit. L-a îmbrățișat pe copil și i-a cerut iertare.

Trăim vremuri grele...îtntr-adevăr! Dăm prioritate muncii sau greutăților zilnice și uităm cele mai simple lucruri:să dăm fie și câteva minute din timpul nostru oamenilor importanți pentru noi. Depinde foarte mult de noi, ca şi părinţi, ce fel de indivizi dăm societăţii ȋn care trăim, ce valori le transmitem...ei fac ceea ce ne văd pe noi că facem...dacă îi încredinţăm programelor TV, telefoanelor mobile sau altor tehnologii, să nu ne aştepăm la prea mari rezultate.

FĂ-ŢI TIMP PENTRU COPIII TĂI ŞI O SĂ RĂMÂI SURPRINS DE REZULTATE!

Dumnezeu ne-a dat copii ca să îi formăm pentru Împărăţia Lui...Aş dori mult ca atunci când mă voi prezenta înaintea Scaunului de Judecată al lui Dumnezeu, El să îmi spună: “ Ai fost un rob credincios, ai investit bine TIMPUL pe care l-ai avut pe pământ cu copiii care ţi i-am dăruit!...”

“Doamne, dă-ne înţelepciune să ne planificăm bine TIMPUL...şi să ne creştem copilaşii după voia Ta!“

                                          Irina Stanciu

"Harul Meu îți este de ajuns..." 2Cor.12:9

Să nu ai sănătate, si totuși să ai ceea ce-ți este suficient. Sa nu fii "mare" si totuși sa ai de ajuns. Sa câștigi puțin si totuși sa ai de ajuns. Sa fii urât de lume, prieteni sau familie si totuși in lipsa iubirii lor, să ai suficient. Sa te rogi, iar rugăciunea sa-ți fie respinsă si totuși sa fie suficient. Pare absurd, dar nu e...e de ajuns!

Ceea ce conteaza cel mai mult in tot acest șah al vieții noastre, este caracterul nostru. In funcție de el, de felul cum se modifica in rău sau in bine, depinde rugăciunea si răspunsul la ea.
Descoperirile ezoterice, chiar răpiri pana in al treilea cer, daca ne depășesc puterea de asimilare a caracterului nostru ne fac mai mult rău decât bine. Odată coborâți cu picioarele pe pământ, avem tendința naturală sa ne mândrim cu experiențele spirituale. Chiar si Pavel avea probleme cu mândria...nu ai cum sa nu "te umfli" cand stii ca ai fost răpit acolo unde efectiv nu se poate descrie in cuvinte.

Experiențele spirituale nu au rolul sa modeleze caracterul. Ele relevă, descoperă lumi nevăzute, îngeri apărători, te arunca in ziua de mâine profețind totul...insa caracterul rămâne neschimbat, si nu uitați ca el, caracterul, e cel mai important. Nu vi se pare șocant adevarul ca poți fi foarte spiritual si totuși sa fii imatur? Nu vă cutremură gândul că in multe cazuri experiențele spirituale au facut mai mult rău decât bine, pentru ca oamenii nu au avut tărie de caracter să asimileze forța acestor revelații? "Cunoștința ingâmfă" chiar si aceste cazuri...

Pavel își dorea sa fie sănătos! Cine nu-si dorește? Insa nu asta e suficiența.. Noi credem ca daca avem un corp sănătos, avem tot ce ne trebuie. "Sănătate sa fie, ca e mai importantă ca toate" zicem noi! Oare sa fie mai importantă decât caracterul tau?

Suferința in general, iar in cazul lui Pavel cea fizică, își joacă rolul dur de cioplitor, dăltuind in caracterul nostru tot ce este urât...în noi, ca buruiana si bălădăile de pe câmp, se înfiripă mândria! Oricât am lupta cu ea, ori cat am trata pământul inimii noastre, ea tot va da colți si va încerca sa sufoce frumusețea unei inimi noi, sincere, curate! O experiența spirituală nu are forța sa smulgă buruiana mândriei, in schimb suferința ne "pălmuiește" si ne "împiedica" sa ne mândrim. Un ochi care plânge de durere, de orice natura ar fi durerea, este un ochi care își spală propria retină, devenind mai curat!

Ce este mai important, sa fii sănătos fizic si bolnav caracterial, sau sa stii ca-ți iei palme sănătoase, de multe ori scatoalce in toata regula, de te doare tot in tine, dar sa fii sănătos in interiorul tau?

Primele cuvinte folosite de Domnul pentru Pavel, cand acesta din urmă omora cu sânge rece orice creștin ieșit in cale, au inclus "țepusul". Interesant este ca Pavel a avut nevoie de țepus pentru convertirea pe drumul Damascului si avea încă nevoie de țepus pe calea Domnului. Se pare ca în noi oamenii rămâne ceva ce nu poate fi domesticit decât cu "țepușul" ( in lumea antică animalele de tracțiune erau ghidate nu cu biciul, ci cu o bucată de băț in vârful cărei erai o bucată metalică ascuțită, o aluzie destul de jignitoare pentru Saul din Tars :)

Sa stii ca toate acestea te modelează, atunci iti sunt suficiente! "Harul" ne este de ajuns. Este singura necesitate a vieții noastre! Poți sa fii putred de bolnav, daca ai harul, atunci in fata ta se deschide tot mai mult poarta spre ceea ce Isus Domnul numea "viața"! Iar daca problemele prin care treci te pregătesc tot mai mult pentru acel moment, atunci harul este singura necesitate!

Puterea lui Dumnezeu se întrezărește in viețile puternic încercate! Acolo unde vezi un trup slăbit, vei vedea puterea incredibila de-a sluji, de-a cânta, de-a predica, de-a spera, de-a crede...de-a iubi! De ce? "Harul Meu iti este de ajuns, căci puterea Mea in slăbiciune este făcută desăvârșita"
Suferințele noastre au puterea de-a reflecta ceva din Dumnezeu! E normal, nu? Cum mai poți crede in Cineva de Sus, cand vezi ca efectiv te stingi pe picioare de durere si nici un răspuns? Mai crezi pentru ca ai puterea sa crezi...e puterea Lui slăbiciunea ta!

Iubiți creștini, români din diaspora italiană si nu numai, Dumnezeu este cu noi in slăbiciunile noastre. Răspunsul la multele rugăciuni "neascultate" a fost insăși nerezolvarea problemei pentru care ne-am rugat...harul ne-a fost si ne va fi de ajuns. Singurul lucru de care am nevoie este darul neprețuit de mare al Domnului, salvarea! Restul sunt dispensabile traiului nostru nomad...chiar si sănătatea! Cand guști din harul neprețuit de mare al Domnului înțelegi ca el este indispensabil...singurul indinspensabil vieții noastre!

Continuați sa va rugați cu credinta pentru problemele voastre...si eu ma rog in speranta că Domnul va interveni cu putere in viața mea! Insa, atat eu cât și voi, in rugăciunea noastra fierbinte, sa auzim șoapta dulce a harului lui Isus care ne spune "si daca nu va fi cum vreți voi, aveți in fond tot ce va trebuie...pe Domnul si dragostea Lui"

"Harul si adevarul au venit prin Isus Hristos."

                                                Porcilescu Eugen

CE TREBUIE SĂ ŞTIE COPIII DESPRE DUMNEZEU?

În primul rând, copilul trebuie  să ştie  că Dumnezeu este ETERN, adică El a fost dintotdeauna şi va continua  să existe pentru totdeauna...El nu are început şi sfârşit. Acest lucru îl găsim scris în Biblie mai exact în Evanghelia după Ioan 1:1 ”La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.”

În al doilea rând, trebuie să îţi înveţi copilul că Dumnezeu este OMNIPOTENT...Isus a spus: “Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.” (Matei 28:18).Atunci când nu mai există soluţii, spune-i să apeleze la Dumnezeu! El are puterea de a vindeca, de a elibera, de a salva, etc...puterea lui Dumnezeu nu are limită! El este un Dumnezeu al minunilor! De aceea învaţă-l pe copilul tău atunci când nu mai vede o cale de scăpare: “Încredinţează-ţi lucrările în Mâna Domnului şi îţi vor izbuti planurile.”(Proverbele 16:3).

În al treilea rând, învaţă-ţi copilul că Dumnezeu este OMNISCIENT...El, ştie totul, El vede totul ...nimic nu este ascuns de Faţa Lui....

Dumnezeu vede tot ce facem. Aceasta înseamnă că nu-L putem păcăli. El ştie foarte bine tot binele pe care nu l-am făcut (şi pe care l-am fi putut face) şi tot răul pe care l-am făcut. El ne cunoaşte chiar şi toate gândurile şi toate motivaţiile.

În al patrulea rând, Dumnezeu este OMNIPREZENT....El este prezent peste tot în acelaşi timp...nimic nu poate scăpa atenţiei Sale.

Răspunzând la cererile copiilor săi, o mamă obosită spune: “Nu pot fi în două locuri în acelaşi timp”. Nu putem spune acelaşi lucru despre Dumnezeu, Tatăl nostru, care în acelaşi moment, veghează asupra întregii omeniri... C.H. Spurgeon spunea: Noi credem ca El (Dumnezeu) umple cerul si pamantul,si iadul; ca El se afla chiar in spatiul pe care se pare ca il reclama creatia Sa, iar motivul pentru care El este acolo este acesta: ca fiintele create sa Ii fie pe plac; si chiar si spatiul care este ocupat de lucrarea mainilor Sale este plin de Dumnezeu. Adancimile stancoase necercetate sunt pline de Dumnezeu; acolo unde marea urla si acolo unde granitul dur nu lasa nici un locsor pentru aer, si acolo se afla Dumnezeu; nu doar in locuri deschise si in hauri se afla Dumnezeu, ci El penetreaza materia si umple toate lucrurile cu Sine. În al cincilea rând, spune-i despre IMUABILITATEA lui DUMNEZEU. Imuabilitatea lui Dumnezeu este principiul că Dumnezeu nu se schimbă. El este azi la fel cum a fost şi acum o mie de ani. Natura lui Dumnezeu nu se schimbă, nici caracterul şi atributele Lui. Când ceva se schimbă, este transformat în mai bine, mai rău sau în ceva diferit. Dar, pentru că Dumnezeu este PERFECT, El nu are nevoie să Se schimbe.                       Cred că se potriveşte foarte bine ceea ce este scris în Galateni 6:7 “Ce seamănă omul, aceea va şi secera.” Haideţi ca cu toţii să facem următoarea rugăciune:”Doamne, ajută-ne ca şi părinţi să ne învăţăm copiii că fără Tine viaţa nu are sens, pentru că Tu eşti viaţa! Dă-ne înţelepciune să îi îndrumăm spre Cer...pentru că Tu ni i-ai dat şi vrem să îi creştem pentru Tine! Amin!”

Irina Stanciu

Mesajul cântării, mireasmă pentru suflet

Suntem pe pământ italian şi fiecare regiune parcă are specificul ei. Sunt cântări precum stilul sicilian, care transmite foarte mult, prin limbajul lui si prin felul lui particular, ceva caracteristic acelei zone meridionale.

La noi in România, asemănător, ar fi muzica de tip „manea”, care spre surprinderea mea, pe români i-a atins foarte tare. În orice colţ al României „manelele” sunt la putere. Dacă pot să-mi exprim părerea, si cred ca am puterea s-o fac, cred că nu este genul de muzică care ar reprezenta cultura românească.

Noi românii moştenim o cultură deosebită, plină de bogăţii care reprezintă ţara noastră, recunoscută  la nivel european si chiar mondial.  Dacă vrei să vezi ceva particular în lumea aceasta urmăreşte o piesă din folclorul românesc adevărat! Pentru noua generaţie tânără cu siguranţă nu înseamnă prea mult dar reprezintă o parte din muzica noastră românească, ce reflectă mult tradiţia poporului. Noi ne-am modernizat, ascultăm muzică diversă, de diferite genuri sau stiluri iar eu cred că nu este nimic rău în aceasta.

În urma unui studiu efectuat în dreptul unor genuri de muzică, am aflat ceva ce cred eu, pe noi creştinii ar trebui să ne pună pe ganduri. Acest studiu publicat în revista Focus D&R ( o revistă italiană bine cunoscută) a plecat de la o întrebare: „genul de muzica „heavy metal” deprimă pe cei ce preferă acest gen?” Se pare ca DA..ne arată studiul!

Dove Miranda, cercetătoarea de la universitatea din Montreal, a condus un test pe 348 de tineri, din şcolile medii şi superioare cu vârste cuprinse între 15 şi 17 ani. Le-au fost date să asculte 23 de genuri de muzică diferite, divizate in 5 macro-categorii: 1. Metal, 2. Pop-Rock, 3. Hip-Hop ( inclusiv aici si rap, ska, ressae ), 4. Clasica/jazz, 5. Electronica.  La urmă li s-a cerut să dea un vot în dreptul fiecărui stil de muzică, de la 1 la 5. În aceleaşi chestionar completat, erau chemaţi să scrie dacă sufereau de inerţie (fara pofta de viaţă), oboseală cronică, si lipsa unui apetit pentru mancare, simtome specifice celor ce suferă de depresie.

În urma acestui test, cei ce ascultau muzică de tip „metal” şi toate categoriile incluse in acest tip, erau defapt mai stresaţi decât ceilalţi. Probabil, evidenţia acest studiu, acest gen de muzică prin cuvintele si imaginile asociate violenţei şi morţii în general, provoacă acest efect de stres. Tot acest studiu descoprea contrar genului „metal”, ca „hip-hop-ul” crează reacţii pozitive, active, celor ce preferă acest gen. Motivul pentru care crează acest efect este faptul ca acest gen vorbeşte de succes, tenacitate şi perseverenţă. Între genurile de muzică care liniştesc şi dau confort omului aflat într-o stare de depresie, ar mai fi stilul Reggae şi dădea sfatul de-a asculta muzica interpretată de Bob Marley, care ajută să vezi lucrurile într-o lumină pozitivă.

De aici eu conclud că, nu orice gen de muzică aduce cu sine o „mireasmă plăcută sufletului”, fie ea muzică laică sau creştină. Cântarea trebuie să aibe un mesaj special reprezentând pe cineva fiind de folos omului.

Noi creştinii ascultăm multe genuri de muzică şi evident, nu este nimic rău în aceasta. Dar va trebui să cântărim mesajul cântării şi mai puţin pe cel ce o interpretează. Cu părere de rău o spun, dar preferăm de multe ori pe cel ce interpretează decat mesajul interpretat. Ajungem în punctul în care cel ce interpretează devine preferatul nostru într-un mod foarte asemănător cu cei din lume şi felul cum se raportează la vedetele lor. Vorbind de muzică creştină, eu cred ca trebuie ca fiecare mesaj al ei să-L REPREZINTE pe Dumnezeu, pe Hristos sau puterea Cuvântului care cu adevărat vorbeşte sufletului omului atingând acele „corzi” sensibile ale fiinţei umane. Iar aceste lucruri numai Dumnezeu prin Cuvântul Său o poate face.

Acolo unde în mesajul cântării lipseşte Dumnezeu, Hristos sau Cuvântul Său, descoperirile Sale, făgăduinţele Sale, cum aş putea să numesc acel mesaj?! Cred ca acolo unde lipsesc aceste lucruri nu este nici o deosebire intre cele creştine şi cele din lumea aceasta. Prin mesajul cântărilor noastre creştine trebuie să combatem mesajele cântărilor din lumea aceasta, care transmit un mesaj plin de idei false în ceea ce priveşte spre exemplu Creaţia, dragostea şi multe alte aspecte.

De exemplu, artistul italian Giovanotti! Într-un cântec el afirma aşa „il piu grande specttacolo dopo il Big Band siamo noi/Cel mai mare spectacol dupa Big Bang suntem noi. Nu ştiu care ştiţi melodia, o puteţi vizualiza pe Youtube,  şi vă veţi convinge. Este adevărat ca noi oamenii suntem un miracol, însă nu dupa Big Bang. Noi ştim că Cel ce a creat totul, Universul, Pământul, omul, este Dumnezeu Tatăl nostru. Astfel de mesaje sunt inspirate de ideile ştiinţei atee false, dar care nu reprezintă adevărul despre cum au luat fiinţă toate lucrurile.

Un alt exemplu este a lui Fabi Silvestri Gazze care afirmă într-o melodie că „l’amore non esiste/dragostea nu există. Haide-ţi să ne imaginăm ce se întâmplă într-un cuplu de tineri căsătoriţi care trec printr-o criză familială, auzind acest mesaj daca nu sunt consolidaţi în relaţia lor, ce vor spune? Că este adevărat ce spune interpretul, dragostea nu exista şi că tot ce au clădit în relaţia lor nu este bazat pe dragoste ci doar pe nişte sentimente. Numai că, mesajul acestei melodii este fals pentru ca „dragostea există”. Tot ce cladim trebuie cladit pe dragoste. Dragostea este Dumnezeu! Pavel îi spune lui Timotei ca în tot ceea ce face „ţinta poruncii este dragostea care vine dintr-o inima curată...” 1Tim.1:5.

Nu vreau sa facem polemică în dreptul celor care transmit astfel de masaje, dar realitatea este aceasta. Este adevărat ca sunt mulţi care transmit mesaje curate, care ating "corzile" sensibile ale inimii, nu pun în dubii aceasta!

Defapt un creştin îşi hrăneşte sufletul din cântările creştine, având un mesaj plăcut fiind o mireasmă pentru suflet. Dumnezeu ne-a binecuvântat, suntem tineri, frumoşi, plini de viaţă şi aceasta i-o datorăm Lui. Deaceea să facem tot ce ne stă în putinţă şi să transmitem atât prin vorbirea noastră cât şi prin cântările ce le cântăm, adevărurile despre Dumnezeu fără frică, fie că suntem la şcoala medie, facultate sau în poziţii importante şi nu numai, în societatea noastră.

Dumnezeu să ne ajute şi să ne binecuvinteze pe toţi!

                                                                                      Claudia Mare

Am aflat un medic minunat. Cum Dumnezeu a vindecat copilul meu!

Copiii...un dar de la Dumnezeu

"Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” (Proverbe 22.6)

Copiii sunt un dar de la Dumnezeu! Gândeşte-te la câtă bucurie şi alinare poate aduce un copil într-o famile!  Câtă emoţie trăieşti până ajungi să îl ţii pentru prima oară în brațe!

Copiii ne sunt dăruiţi de Dumnezeu cu un scop precis: să îi formăm pentru Împărăţia Sa! Aceasta este o slujbă frumoasă, dar nu este deloc uşoară. Este nevoie de multă răbdare, delicateţe şi grijă, pentru că este vorba de suflete innocente, pe care trebuie să le conduci spre un destin veșnic.

Casa părintească este o sală de clasă unde părinţii sunt învăţători care predau lecţii de viaţă şi aptitudini pentru formarea unui caracter frumos...Dar, cum putem forma un caracter frumos?

Iată câteva sfaturi...

În primul rând, trebuie să îi înveţi să nu se asemene cu lumea în care trăim, unde imoralitatea a ajuns la culme, iar valorile spirituale sunt călcate în picioare.Trebuie să le prezinţi copiilor tăi personaje biblice care, în ciuda circumstanţelor şi a ameninţărilor, au rămas în picioare ca model de evlavie, neprihănire şi curaj. Ceea ce văd ei pe ecranele televizoarelor nu sunt nicidecum modele bune de urmat...aceştia îi învaţă doar să fie agresivi şi dedaţi la rău.

În al doilea rând, trebuie să îi faci să se simtă iubiţi  şi preţuiţi, că au valoare în ochii tăi: binecuvântează-i ori de câte ori ai ocazia, încurajează-i că vor ajunge cineva în viaţă, mustră-i şi disciplinează-i, dă-le o “ a doua şansă” atunci când este cazul.

În al treilea rând, fii un exemplu! Copiii sunt cei mai buni imitatori! Ei vor face ceea ce te văd pe tine făcând, îţi vor copia cuvintele, expresiile, de aceea fii atent, chiar dacă eşti nervos...copiii învaţă repede cuvintele ce le aud!

În al patrulea rând, dar nu si ultimul ca importanță, fă-ţi timp să stai cu copiii tăi...joacă-te cu ei, citiţi împreună, vorbeşte cu ei...fii prietenul lor cel mai bun!

Nu este deloc uşor să fii părinte, dar dacă Îl chemi pe Dumnezeu în ajutor şi ţi vei da toate silinţele, vei vedea că vei putea fii un bun exemplu pentru copiii tăi şi într-o zi nu îţi va fi ruşine să te prezinţi înaintea lui Dumnezeu şi să spui:” Iată, Doamne, cei pe care Tu mi i-ai dat!”

                                                                                                                            Irina Stanciu

Fă-ți timp să asculți muzică bună, de Claudia Mare

Traim intr-un secol particular, al vitezei. V-ați gandit macar o clipă ce lucru ar înfrumuseța, ar da pace si stare de bine omului ? Eu m-am gândit.
Vad oameni nefericiti, agitați, care luptă pentru a gasi o clipă de liniște. Depresia este boala acestui secol. Un mic remediu este si muzica si as vrea ca toti oamenii sa fie fericiti, dar trebuie sa-ti faci timp si pentru tine...fa-ti timp sa asculti muzica buna, ceea ce iti place. Ce spui?
Despre aceasta vreau sa iti vorbesc, muzica crestina, defapt, e ceea ce imi place!

Am studiat si eu muzica si am gasit prin ea in acele momente nu doar implinire ci si o liniste si o pace deosebită...din totdeauna muzica a atins interiorul iar omul a fost coplesit de aceasta, am plâns de multe ori, m-am bucurat...

Sunt multe genuri de muzica si fiecare are preferintele lui , poate unii au repulsie cand aud de muzica creștina, se gandesc ca e demodată, nu se regasesc in ea, dar eu va spun ca nu este asa! Gasim oameni care au studiat multă muzică, profesionalitate excelentă, valori artistice ale societății, dar muzica crestina este ceva mult mai profund, atinge alta dimensiune, avand ceva in plus decât muzica obisnuita si anume: doar prin aceasta intrii in prezenta Divinitatii, adica in prezenta Lui Dumnezeu!
Și eu cred, dragii cititori, că fiecare om are nevoie de Dumnezeu.

Muzica crestina cuprinde forme diverse. Sunt cantecele de lauda la adresa Lui Dumnezeu, sunt cântece sub formă de rugaciune, cântece care vestesc suferințele Domnului Isus, altele descriu lucrarea Mainilor Lui... toate cuvintele il reprezinta pe Dumnezeu.

Psalmul 100:4 "Intrati cu laude pe portile Lui, intrati cu cantari in curtile Lui! ", Psalmul 65:2 "Sa mergem inaintea Lui cu laude, sa facem sa rasune cantece in cinstea Lui!", Psalmul 30:4 "Cantati Domnului , voi cei iubiti de El, mariti prin laudele voastre Numele Lui cel Sfant!", Psalmul 63:3 " Fiindca bunatatea Ta preruieste mai mult decat viata, de aceea buzele mele canta laudele". Închinarea prin muzică este o experiență mantuitoare, este un act al credintei, ea te transformă radical, inchinarea este in Duh si adevar Ioan 4: 23-24.
Muzica este un produs al inimii, un subiect de actualitate, atat cântece scrise cu sute de ani in urmă cât si cele contemporane, păstrând un echilibru favorabil pentru toate generațiile.

"Instrumentalul cantarilor nu îmbogățește inchinarea ci pune in ordine, menține armonia, dar in termeni spirituali instrumentele nu contribuie la nimic, ceea ce are valoare sunt : cuvintele, inima si atitudinea in inchinare ca principiu central" afirma Spurgeon.
Si inchinarea in adevar este ceea ce spune apostolul Pavel in 1 Cor 14:8, 26. Adevărul cu înțeles corect, rațional, cuvinte cu discernamant, asa incat ochii inimii trebuie sa il priveasca pe Dumnezeu in fiecare cuvant rostit , fiind convinsi ca El este multumit de inchinarea noastră.

Poate in momentele dificile de singuratate ai nevoie de un ajutor, nu-i nimic mai potrivit in astfel de momente pentru tine decat o cantare de rugaciune, de închinare, această cantare il poate indupleca pe Dumnezeu.
Muzica  crestina il glorifică pe Dumnezeu Tatal, il glorifică pe Hristos Mantuitorul nostru si il slaveste pe Duhul Sfânt Mângâietorul sufletului nostru; prin aceasta primim putere, primim mângâiere si bucurie...ne dă viață.

De-a lungul anilor aceasta a avut un efect deosebit in viata multor oameni, multi si-au predat viata in mâna Domnului, ascultand cântările Lui. Mulți au regăsit pacea pentru sufletele lor si daca avem ca scop acest lucru, si anume ca oamenii să regăsească ce-au pierdut, atunci am inteles adevarata închinare prin cântare. Chiar dacă suntem in acest secol capricios, așa zis "al vitezei", dragii mei, să ne facem timp să ascultam muzică creștină.
Dumnezeu sa vă binecuvinteze!

                                                                                                                           Claudia Mare

Anunț pentru toți tinerii creștini din zona noastră...si nu numai.

Cand în urmă cu câțiva ani mi se spunea "ce minunat ar fi daca am reuși sa adunam împreuna tinerii din toate bisericile, baptiste, penticostale, creștine dupa evanghelie etc"...ziceam mereu in sinea mea, "ar fi o minune"! Eiii, dragilor va anunț pe aceasta cale ca aceasta minune a devenit realitate. Nu degeaba cântă tinerii noștri "...Tu esti Domnul minunilor..."

Sâmbăta 21 Martie, in Alessandria It. de la orele 19'30 tineri baptiști din Genova, Torino, Alessandria, tineri penticostali din Tortona ( sperăm si din Genova ), cu toții împreuna ne vom întâlni pentru a ne uni forțele proclamând cu toată autoritatea ca Dumnezeu este realitatea cea mai importanta din Univers, iar credința în El are si astazi aceeași valoare in viețile noastre.
Vom canta, vom depune mărturii, ne vom ruga, vom predica...în speranta ca tot mai multi tineri să îngenuncheze în fața Domnului mărturisindu-I credință si iubire...
Da, suntem conștienți de adevăratele probleme ale noii generații! Ateism, îndoiala, indiferență, alcool, drog, depresie, neîncredere, singurătate, lipsa de loc de muncă, infidelitate, căsnicii ruinate de neînțelegeri, tineri in divorț, in concubinaj, în discoteci...am pierdut pe mulți, unii chiar apropiați nouă, însă uniți intr-un singur scop, ne rugăm ca Bunul Dumnezeu sa-i readucă pe cât mai mulți.

Aici in diaspora italiană, sâmbăta seara tinerii creștini vor face un pas mare...o alianța a lor, in care vor lupta pentru o cauză comuna: Hristos Domnul. Dacă cunoști tineri care pot veni cu noi dă un share la acest link...sa fim cât mai mulți in armata Domnului! Va așteptam pe toți!

Dumnezeu e cu noi aici în diasporă! E Dumnezeul minunilor!

De ce Hooly Wood-ul nu este atat de Hooly? (Hooly Wood= Sfânta Pădure)

Am așteptat cu sufletul la gură momentul in care am putut vedea pe computer filmul Noe, ultima pelicula de top a lui Russel Crow. Am zis in sinea mea "in sfârșit putem si noi creștinii sa ne uitam la un film si sa ne simțim in largul nostru." Așteptările m-au lăsat cu gura cascată. Era in Mai 2014 cand mă uitam, iar finalul nici nu am vrut sa-l mai vad...o mizerie hoolywoodiană de top.

Bun, am trecut peste! Am văzut ca la sfârșitul lui 2014 tre' să apară Gods and Kings ( Zei si regi) o nouă peliculă despre viața lui Moise si eliberarea poporului evreu din Egipt. Am așteptat momentul cu sufletul la gura, am repetat aceleași cuvinte ca si mai înainte si cand l-am găsit online, am zis "in sfârșit, asta va fi un film crestin, nu gluma." Iarăși am rămas cu gura cascată neînțelegând "schepsisul"...vorba profei de matematica. Hooly Wood-ul am zis in sinea mea nu e nici pe departe Hooly...o cacilama americană!

Întrebarea care se ridica in mintea mea este: daca investești milioane de dolari intr-o pelicula, de ce nu o faci asa cum trebuie făcută? De ce nu respecți narația biblica? Pentru milioanele de crestini care urmăresc aceste filme, Biblia este o carte a cărei narațiune este adevarata...pentru noi istoria creației, a lui Avraam, Moise, Aaron, David etc sunt reale! Au fost în urma cu mii de ani dar au fost...si ce ma interesează pe mine este realitatea acelei narațiuni. Daca eu redau acea narațiune prin teatru sau film, de ce nu respect exact ce spune istoria???

Ehhh, dragilor aici e schepsisul! Asta e american, si cum ne învață Hans Klein la cursuri, nu va lăsați modelați de gândirea americană care pana si in închinarea lor in fata lui Dumnezeu ei vor sa domine.

Noe. Un tip musculos care intr-o noapte visează un vis ciudat, ca se îneacă odată cu lumea întreaga...dar nu știe ce sa faca, asa ca se duce prin păduri si caută pe Metusala, un bătrân aproape psihopatic care il sfătuiește sa faca o corabie mare mare. Ok, zis si facut. Dupa ani de munca, războaie cu vecinii lui, si demoni care il ajuta sa construiască arca ( va puteți imagina ce interpretare da Hooly Wood-ul la construcția bărcii? Umanitatea a fost ajutata de demoni sa fie salvata, demoni transformați in piatra, așteptând sa fie retrimiși in prezenta lui Dumnezeu)...Noe se urca in barca...acolo unde, se gândea la un plan de ucidere a întregii familii, pentru că dupa părerea lui Noe de la Hooly Wood, el ar fi înțeles ca prin visul acela ar trebui sa moara toți...inclusiv el si familia lui. Scene violente, sadism, nici un episod in care sa între pe scena Dumnezeu...nimic! Doar un ciudat musculos care încearcă sa salveze natura, neatinsa de pacat, si sa ucidă umanitatea pângărită de pacat.
Un astfel de Noe nu a existat niciodata! Însă, portretizarea americană pictează un nou personaj peste cel vechi! De ce? E cu schepsis...

Moise. Trecând peste toate detaliile nebiblice dar care îmbogățesc pelicula, ceea ce m-a frapat cel mai mult in acest film a fost momentul culminat cand Moise a stat față in față cu Dumnezeu. Îmlaștinat până peste cap, căzut in vâltoarea unei furtuni parca intr-o stare de inconștiență, Moise vede un copil, destul de real, care se indentifica cu "Eu sunt/Yahwe"...o întâlnire ciudată, in care Moise "alla fine" încă nu știa cu cine a vorbit, un copil, un vis, inconstienta...au mai fost câteva întâlniri între cei doi, insa Moise se arata de fiecare data superior acelui copilaș, încercând sa domine totul.
Zis si facut, zece urgii una dupa alta, si momentul culminat: fuga din Egipt! Moise ajunge pe malul marii si îngrozit ca au gresit drumul prin pustie, arunca in mare sabia lui faraonică...in seara respectiva, fluxul apei, unul normal nu miraculos, a creat un drum ca pe uscat pentru națiunea israelită. Faraon ajunge intr-un final si el, insa prea tarziu pentru ca fluxul apei tocmai își termina cursul lui, si gata...

Dupa ce am terminat de văzut mult așteptata peliculă, am rămas cu un gust amar de tot. Unde este Dumnezeul Atotputernic in toate aceste imagini? Nicăieri! Hooly Wood-ul încearcă sa îmbine narația biblica cu scepticismul secolului 21 creând o pelicula accesibila tuturor...încearcă sa creeze o capodopera ca la urmă fiecare, ateu sau credincios, catolic sau protestant, crestin sau musulman, gay sau nu, toți sa se simtă confortabili uitându-se la ceva fain. Doar ca, prin astfel de capodopere,Yahwe este cel care este știrbit in măreția si Gloria Lui!
Dumnezeul lui Moise, nu cel hoolywoodian, s-a arata intr-un rug de foc trimițându-l pe Moise sa scoată pe poporul Lui, in timp ce Yahwe își dezlănțuia mania împotriva tiraniei faraonice. Un Dumnezeu care controlează natura, viețile noastre, care are puterea sa impietreasca pe cine vrea si sa ucidă intr-o singura noapte toți întâi născuți egipteni...si nu numai! Si asta fara sa dea socoteala nimănui! Moise, nu cel hoolywoodian, nu protestează împotriva deciziilor lui Dumnezeu...pentru ca Yahwe este suveran absolut peste soarta întregului pământ!

Tineri dragi, nu va lăsați modelați gândirea si teologia, de astfel de imagini veninoase! Dumnezeul nostru nu este la Hooly Wood! El nu are nevoie de reinterpretare pentru a fi accesibil omului super modern care cu greu acceptă ceea ce este El in realitate: Suveran peste întreaga creație! Eu unul personal, am abandonat ideea de-a mai aștepta un film in care sa fie redată realitatea pură din Biblie.
Nu va fie rusine cu Yahwe cel prezentat in Biblie! L-am experimentat cu putere pe acest Dumnezeu, in rugul nostru aprins aici in Italia si nu numai! Chiar aseară la o stăruința dupa Duhul Sfant, doua tinere au primit puterea Lui...si ce putere! Cu un Astfel de Dumnezeu nu imi este rușine...transforma vieți, redă speranță, eliberează de demoni si vicii, inunda vieți cu pacea si bucuria Lui, vindeca bolnavi, reface casnicii distruse... Acesta este Yahwe, prezent in Egipt cu putere si prezent oriunde este chemat cu credința!

Fiți atenți! Nu tot ce zboară se mănâncă, cum nu tot ce-i numit sfânt ar fi și sfânt in realitate. Iar cat privește Hooly Wood-ul, ooo dragilor...fiți vegheatori! Acolo, eu unul, nu mai vad nimic Hooly.

Porcilescu Eugen

8 Martie, sărbătoarea care statistic vorbind NU este a femeii

8 Martie, sărbătoarea care statistic NU este a femeii

In urma cu aproape o sută de ani, o fabrica lua foc in New York, iar 126 de femeii au ars de vii în acest incendiu. Impactul a fost unul dramatic asupra opiniei publice despre lucru, condițiilor de lucru etc Pentru comemorarea acelor femeii arse de vii, s-a ajuns la un 8 Martie tras de par, ca fiind sărbătoarea femeii. Cel puțin asa cred femeile...

Eram la lucru ieri, 7 Martie, era rândul meu sa stau la pâine sa vând, si mi-a trecut o idee fantastica prin cap! Sa fac o statistica! Un hipermarket este locul ideal pentru statistici...e trafic mult de persoane. Întrebarea? Simpla. "Maine este 8 Martie, sunteți mulțumită de aceasta sărbătoare sau nu?" Peste 55 de femeii întrebate...puteam mai mult, mult mai mult, insa la un momentdat m-am oprit pentru ca vedeam ca cifrele sunt dezastruoase!
7 femeii au spus DA, iar 48 de femeii au spus NU! Printre acele NU-uri am găsit multe foarte hotărâte "ziua femeii ar trebui sa fie tot anul", "daca ar fi sa ne gândim la acele femeii arse de vii ce le sărbătorim nu ne-am mai duce in discoteci", "daca sotul meu vine la mine maine cu o floare e vai de el, eu vreau flori tot anul, nu doar intr-o zi"...auzind femeile exprimându-si durerea, mai ales ca intr-un moment delicat erau vreo 5 femeii care vorbeau cu mine, mi s-a facut pielea de găina. Mi-am dat seama, cel puțin statistic, ca aceasta sărbătoare nu este pentru ele. O tânara, la vreo 30 de ani, sărbătorește azi anomastica+ 8 Martie, mi-a zis ca se pregătește doar de ziua ei onomastica, 8 Martie nu o definește...i-am dat o bucata de Focacia in plus gratis, "pentru ziua ta onomastica si pentru răspunsul pătrunzător dat despre sărbătoarea femeii" i-am zis!

Da, domnilor! Sărbătoarea femeii nu este a femeii, statistic vorbind! Ele, majoritatea covârșitoare, nu se definesc printr-o zi a lor! Femeia este ca o floare...ce floare este aia udata doar o data pe an? Cred ca buruienile au nevoie si ele nevoie de mai multă, măcar de doua ori...cu atat mai mult o floare delicata. Viața de familie plus aceste statistici  m-au invațat ca femeia vrea sa fie iubita, prețuita, sărbătorita tot anul...a fi iubita si respectata tot anul, este ca si cum ai uda mereu acea micuța si delicată floare.

Nici nu ma mira de ce femeile nu cred in sărbători pentru ele! La fiecare 30 de secunde o femeie este abuzată in România, iar multe dintre ele înghit in sec știind ca sotul lor le citează din Biblie ca femeii trebuie sa-i fie "frica de bărbat".
În India acum recent a izbucnit un scandal național pe motivul unui viol. Făptașii, 6 la număr, au violat o tânără domnișoara in autobuz. In fata interogatoriului ei s-au scos basma curată, afirmând ca in cultura lor este normal sa violezi o tânara care la ora 21'00 trebuia sa fie in casa "cultura noastra este cea mai corecta, femeia este ca o floare, pune-o in Templu si va fi venerata, pune-o in mahalaua orașului si va denaturata" afirma unul din cei 6 liberi cugetători. Ce loc are o femeie intr-o astfel de religie? O astfel de societate?
Evreii mergeau la Templu si mulțumeau Domnului pentru 3 lucruri: ca nu sunt bolnavi de lepra, ca nu sunt dintre păgâni si ca nu s-au născut femeii! Logic, in sinagoga locală, femeile aveau un loc separat de bărbați, izolat mai degrabă!
Grecia nu era cu nimic mai stralucita! Marii filozofi antici vedeau in femeie un lucru josnic...un blestem al zeilor! Atat in lumea romană cat si cea elenă, femeia nu avea mari privilegii. Citeam recent ca în Grecia o femeie cinstita nu ieșea afara din casa decât însoțită de sclava ei, altfel era luată drept ori o prostituata ori o sclava! Credeam ca doar arabii sunt asa înguști...iacătă de unde ne vin multe bube, tocmai de la grecii luminați.

Asa ca femeia vine dupa o istorie încărcată de drama evoluției ei. Le ziceam recent tinerilor bisericii noastre ca dupa națiunea israelită istoria femeii este cea mai trista. De multe poate chiar mai trista. Ținută sub talpa papucului nostru că "prin ea a intrat păcatul in lume" deci trebuie ținută sub disciplina, noi bărbații am uitat ca femeia este cea care a ținut in pântecele ei pe Dumnezeu Cuvântul. Femeia s-a facut responsabilă de căderea rasei umane, și si-a asumat aceasta răspundere cu vârf si îndesat, insa uitam ca tot prin femeie blestemul a fost ridicat, cand acolo in uterul ei se ascundea incomprehensibil Creatorul a toate!

Cand citești Geneza cap.1 nu ai cum sa nu te miri de ceva! De ce Divinitatea se pune pe Sine la plural (1:26) iar umanitatea este pusă de Divinitate la singular (1:27)? In proiectul inițial, oamenii au fost creați sa formeze o singularitate, in interiorul căreia sa de vada Chipul Sau. Căderea in pacat a distrus acest proiect!!!
Venirea lui Dumnezeu in carne si oase a reinstaurat planul creației! Dumnezeu a venit pe pământ sa ne spună ca în El nu mai exista nici o diferența, toți vom merge in iad fara El sau vom merge in Rai cu El, depinde de credința noastra în El! Iar asta ne face pe toți una! Cand apostolul le zice galatenilor ca in Hristos nu mai este nici "iudeu nici grec, nici robi sau slobozi, nici bărbat sau femeie" el se referea tocmai la aceasta! In întruparea lui Dumnezeu Cuvântul, umanitatea a fost asumată in întregime in El! Nu mai exista nici o diferența!

In realitate, creștinismul a fost balsam vindecător pentru gândirea găunoasă a lumii antice. Sa vezi in adunările creștine femeii la masa cu bărbații, ordinate diaconițe (Rom.16:1), proorocind, dând sfaturi celor mai tinere...adică o încercare de-a da valoare sexului slab, pentru lumea antica a fost ca o bomba atomica! "La început asa a fost, mi-a zis ieri o clienta la locul de munca in timp ce încercam sa o evanghelizez, Inda dupa aia Biserica a ruinat totul." A trebuit sa pun capul in jos, are dreptate. Crestinismul primar a crezut cu toata forța lui in egalitatea umanității, încercat pe cat posibil sa dea valoare aceleia fara de valoare încă de la începuturile ei.

Încetați glumele proaste pe subiectul femeilor! Înecați sa mai fiți trandafiri spinoși cu ele, care sunt floare de colț. Încetați sa radeți de felul cum parchează ele mașina in fata blocului. Încetați sa mai radeți cand in biserica se citește "fiți supuse"...înceți toate aceste lucruri! Uitați-va spre ea ca spre una care poarta in egala masura chipul lui Dumnezeu in ea! Toate plusurile ei va avansează pe voi bărbați, toate plusurile voastre le avantajează pe ele. Biserica in cea mai profunda imagine a ei este comparata cu o femeie...mireasa curată a Mirelui Isus! A disprețui făptura aceasta înseamnă a -L disprețui pe Creatorul ei!

...nici nu ma mira statistica! Cand noi bărbații vom începe sa udam florile in fiecare zi, ne va surprinde câtă frumusețe stătea ascunsă in spatele petalelor demult ofilite...noi le-am ofilit. Dați sens sărbătorii in fiecare zi, si 8 Martie va fi sărbătoarea tuturor femeilor!
"De aproape 6 ani de cand sunt căsătorit, nu cred ca a trecut o zi in care sa nu-i spun soției mele ca o iubesc" i-am zis unei cliente azi. "Pentru ea are sens aceasta sărbătoare" m-a întrebat ea, răspunsul meu a fost categoric: DA!

La multi ani tuturor florilor udate doar o singura zi pe an...nu e vina voastra! Botanica iubirii pentru majoritatea bărbaților se rezuma la 0.

Anunț pentru tineri

In data de 5 Martie 2015 dam startul la o săptămana de post si rugaciune. Ne rugam ca Domnul sa umple cat mai multe vieți cu Duhul Sau! Va așteptam pe toți de la 20'00 in incinta bisericii Betel Tortona.