Doar despre Biblie

Doar despre Biblie
Seara de tineret, Tortona
02.10.2015

Walther Henrichsen in cartea Cercetați Scripturile, scria asa :
„Interpretarea Bibliei este o necesitate reală a acestui frământat moment al istoriei. Avem nevoie de hrana consistentă...nu doar de fărâmituri. Trebuie sa învățam arta de a mesteca...nu doar de a bea lapte cu biberonul. E necesar sa gândim cu o anumită corectitudine morala individuală, in loc sa continuam procesul spălării religioase a creierului. Un conducator crestin spunea „Crestinismul era înainte un sunet de trâmbița care chema la o viata sfânta, la o gândire profunda si la studierea temeinica a Bibliei; astazi, el este o invitație timida si defensiva la o discuție cordială. Sfintele Scripturi sunt o necesitate vitala, nu doar luxul unei speculații. Frank Gaebelein avea dreptate cand spunea: „Crestinismul este in primul rând religia unei singure cărți. Dați la o parte Biblia si veți distruge mijlocul prin care a ales Dumnezeu sa prezinte omenirii, de-a lungul secolelor, revelația Sa. Prin urmare, cunoașterea Bibliei este o condiție absolut necesară pentru creșterea in viata creștina.”


1. Definiţia şi împărţirea ei.

Biblia nu este doar o singură carte, ci este o colecţie de cărţi, o bibliotecă, în care vom găsi file întregi de istorie, cântece, poezii, scrisori, scrieri profetice ... şi multe alte genuri literare.

           Termenul de „Biblie” îşi are originea în portul Byblos din Liban, aşa cum ne spun unele surse. Byblos era un port în care se transporta papirusul (o trestie de apă care creştea cândva din abundenţă în Egipt. Planta se secţiona şi fâşiile obţinute se presau şi se „ţeseau” laolaltă, obţinându-se astfel un material pe care se putea scrie. Papirusul de scris se înfăşura în suluri de o lungime de până la 10 metri).
            De la sfântul Ieronim încoace, Biblia este cunoscută ca fiind „Divina Bibliotheca” care înseamnă „Colecţia de Cărţi Divine” sau ”Biblioteca sacră”.  Aceste denumiri speciale ne arată prin ele însele natura și importanța ”Scrierilor sfinte”.
           Biblia conţine două secţiuni:    
Vechiul Testament – 39 de cărţi  şi        Noul Testament – 27 de cărţi.
17.Cărţi istorice.
 (de la Genesa până la Estera).                -5 cărţi istorice(de la Matei la Faptele Apostolilor)
5 cărţi didactice sau poetice.                              -  21 de cărţi didactice.
(de la Iov la Cântarea Cântărilor)                            (epistolele)
17 Cărţi profetice.                           - o carte profetică.
(de la Isaia la Maleahi)                                       (Apocalipsa)

Vechiul Testament are 929       - Noul Testament are 260
de capitole și 23.214 versete.        de capitole și 7.959 versete.
     
Cuvântul „Testament” a fost folosit pentru prima dată de Tertulian (150 –220 d.H.) şi înseamnă „Legământ”.

Cele 39 de cărţi ale Vechiului Testament şi cele 27 de cărţi ale Noului Testament (un total de 66 de cărţi) au fost scrise de peste 40 de autori într-un timp care începe cu aproximativ 1500 de ani înainte de Hristos şi care se încheie în secolul întâi după Hristos, asta însumând peste 1600 de ani. Vechiul Testament şi Noul Testament formează „CANONUL BIBLIC”. Cuvântul „canon” înseamnă „nuia care măsoară”, desemnând cărţile inspirate de Dumnezeu şi citite în mod public în adunări; ele erau privite ca având o autoritate specială.

Biblia conţine:

- 66 de cărţi
- 3.566.480 litere
- 773.693 cuvinte
- 31.102 versete
- 1189 capitole la 66 de cărţi.

Psalmul 119 – este cel mai lung
Psalmul 117 – este cel mai scurt
Psalmul 118:8 - este mijlocul Bibliei și nu la întâmplare acest verset ne descrie fundamentul adevăratei experiențe cu Dumnezeu:
”mai bine este să cauți adăpost în Domnul decât să te încrezi în om”.

Capitolul centru al Bibliei este Psalmul 118 (594 capitole înainte - 594 capitole după)

Isaia 8:3 - cel mai lung nume din Biblie
Isaia 37 şi 2 Împărați 19 - capitole identice
Estera 8:9 - cel mai lung verset
Ioan 11:35 - cel mai scurt verset din Biblie
Estera – este cartea care nu conține nici o referire directă la Dumnezeu.

Un scurt istoric al bibliei.

De ce este Biblia o carte atât de deosebită?


Dumnezeu ca autor al Bibliei.

Biblia este Cuvântul revelat al Lui Dumnezeu. Deşi a fost scrisă de mână omenească, autorul ei real este Dumnezeul Atotputernic. Această afirmaţie nu a fost inventată de către Biserică, ci este mărturia pe care Biblia o face despre ea însăşi: “Cuvântul Domnului rămâne în veac” (1 Petru 1:25); “Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu” (2 Timotei 3:16); “Căci nici o proorocie n-a fost adusă prin voia omului: ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt” (2Petru 1:21).
Numai în Vechiul Testament se repetă de peste două mii de ori expresii de felul “Şi Dumnezeu i-a vorbit lui Moise”, “cuvântul Domnului s-a coborât asupra lui Iona” şi “Dumnezeu a spus”. Mai mult decât atât, Biblia este o consemnare a cuvintelor şi faptelor lui Dumnezeu și prin urmare este Cuvântul lui Dumnezeu. Probabil doar faptul că spunem că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu nu este suficient pentru ca acest lucru să fie şi real, de vreme ce există şi alte cărţi în interiorul cărora apar astfel de pretenţii. Diferenţa dintre acestea și Biblia, este că Scripturile conţin evidenţe solide ce o îndreptăţesc a fi considerată Cuvântul revelat al lui Dumnezeu.

Un motiv pentru care Biblia este diferită de alte cărţi este unitatea acesteia. Deşi scrisă de oameni, unitatea ei demonstrează lucrarea Atotputernicului Dumnezeu.


Biblia a fost scrisă de-a lungul unei perioade de peste 1500 de ani prin contribuţia a peste patruzeci de autori. Ei s-au format şi au trăit în contexte extrem de diverse: Iosua (general de armată), Daniel (prim ministru), Petru (pescar) sau Neemia (paharnic). Autorii diferitelor cărţi din Biblie și-au redactat scrisorile în tot felul de locuri; de la sălbăticie (Moise), la închisoare (Pavel), sau exilul din Insula Patmos (Ioan). Scrierile biblice au fost compuse pe trei continente diferite (Africa, Asia şi Europa) şi în trei limbi diferite (ebraică, aramaică şi greacă). Vechiul Testament a fost scris cu precădere în ebraică (cu excepţia unor părţi din Ezra şi Daniel scrise în aramaică), iar Noul Testament în greacă (limba cunoscută sub numele de koine, sau greaca comună, deosebită de greaca clasică).

          Biblia tratează multe subiecte controversate; şi totuşi, ea se prezintă ca o unitate. De la început până la sfârşit, se desfăşoară unica descriere (revelare) a planului de salvare pe care Dumnezeu l-a conceput pentru omenire. Această salvare s-a făcut în persoana Domnului Isus Hristos (Ioan 14:6 - Isus i-a zis: ,,Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine). Chiar Domnul Isus a mărturisit despre Sine că este tema centrală a întregii Biblii: “Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine... Căci dacă aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine, pentru că el a scris despre Mine. Dar dacă nu credeţi cele scrise de el, cum veţi crede cuvintele Mele?” (Ioan 5:39, 46, 47).

Biblia e scrisă nu de zece autori, ci de patruzeci. Ea n-a fost scrisă într-o singură generaţie ci într-o perioadă de peste 1500 de ani; autorii nu aveau aceeaşi educaţie, cultură şi limbă, ci proveneau din culturi total diferite, formate pe trei continente, vorbeau trei limbi diferite, şi aveau diverse nivele de instruire.
Şi, mai mult decât atât, aceşti autori au tratat nu doar un subiect, ci sute. Cu toate acestea, Biblia reprezintă un tot unitar. Ea se prezintă într-o desăvârşită armonie ce nu îşi poate găsi explicaţia în coincidenţe sau complicităţi. Unitatea Bibliei este un argument puternic în favoarea inspirației ei divine. Şi totuşi, unitatea Scripturilor este numai unul dintre argumentele ce susţin revendicarea Bibliei de a fi Cuvântul revelat al lui Dumnezeu. Dintre multele argumente care ar putea fi explicate în detaliu am putea enumera doar câteva dintre ele: mărturia Bisericii timpurii, dovezile istorice şi arheologice, precum şi evidenţa vieţilor schimbate de Cuvântul lui Dumnezeu de-a lungul secolelor. Aceste fapte l-au condus pe marele arheolog W.F. Albright spre următoarea concluzie: “Prin conţinutul pe care îl desfăşoară, Biblia domină întreaga literatură religioasă scrisă înaintea ei; ea domină totodată şi literatura ulterioară prin simplitatea mesajului şi prin faptul că se adresează tuturor oamenilor, indiferent de locul sau timpul din care provin”.

Scopul divin al Scripturii.

În Scriptură ni se descoperă istoria răscumpărării şi a iubirii pe care o poartă Dumnezeu omului - coroana creaţiei Sale – Ioan 3:16 - Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.; Efeseni capitolul 1; Romani 5:8 - Dar Dumnezeu îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.; Isaia 53:1-12.

În Cuvântul Scripturii Dumnezeu ne descoperă istoria căderii omului în păcat – Genesa 6:12 – ”Dumnezeu S'a uitat spre pământ, şi iată că pământul era stricat; căci orice făptură îşi stricase calea pe pământ”; Romani 3:23 - Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.

Prin Cuvântul Scripturii Duhul Sfânt produce naşterea din nou –  1Petru 1:23 – ”fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr'o sămânţă, care poate putrezi, ci dintr'una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac.; Iacov 1:18 - El, de bună voia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca să fim un fel de pârgă a făpturilor Lui.

Prin Cuvântul Scripturii, Duhul Sfânt ne cercetează vieţile  – 2Timotei 3:16 - Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire ...


În concluzie, Cuvântul Scripturilor conține tot ce este necesar ca Dumnezeu să ne spună pentru a fi mântuiți, pentru a ne putea încrede în El într-un mod plenar și pentru a putea asculta de El într-un mod desăvârșit. Și acesta va rămâne ca un adevăr neclintit chiar și atunci când tendința oamenilor va fi să modifice conținutul Scripturilor. Istoria omenirii este plină de astfel de tendințe de falsificare a adevărului, însă noi ne vom opri doar asupra unui episod - conciliul de la Trent din 1546, când au fost declarate cărțile apocrife în mod oficial ca parte din Canonul Sfintelor Scripturi (cu excepția 1&2 Esdra și Rugăciunea lui Manase). Această poziție oficială de acceptare a cărților apocrife în canonul Scripturilor a fost răspunsul bisericii romano-catolice la învățătura lui Martin Luther și reforma protestantă. Acest demers politic de reformulare al canonului, avea să justifice prin conținutul cărților apocrife practicile bisericii, lipsite de fundament biblic, dintre care putem aminti: rugăciunea pentru morți, justificarea prin fapte – piese importante pe care s-au construit multe ritualuri și practici costisitoare. Toate aceste manifestări nebiblice din cadrul bisericilor tradiționale au schimbat accentul de pe Adevărul revelat în Scriptură și de pe importanța jertfei mântuitoare a Domnului Isus Hristos pe o nouă dimensiune a faptelor, a meritelor personale și a câștigării dreptului la mântuire prin practici eclesiastice.

Biblia şi manuscrisele din perspectiva istoriei.


O părere greşită frecvent întâlnită este că textul Bibliei nu ne-a parvenit în forma sa originală. Acuzații numeroase pornesc de la premisa că o serie de călugări zeloşi ar fi modificat textul biblic pe parcursul istoriei Bisericii. Această chestiune este de o importanţă vitală deoarece un text modificat aduce mari prejudicii credibilităţii întâmplărilor relatate. Din fericire, dovezile nu constituie o problemă.

Există trei tipuri de dovezi ce trebuie folosite în evaluarea Noului Testament.

Acestea sunt:          
1.  manuscrisele greceşti,
2.  diferitele traduceri în care apare Noul Testament şi
3.  scrierile părinţilor Bisericii.


Iniţial, Noul Testament a fost scris în limba greacă. Înainte de secolul al XV-lea, când a fost inventat tiparul, toate cărţile erau copiate de mână. Un text scris de mână este cunoscut sub numele de manuscris. Există aproximativ 5500 de cópii ce conţin fragmente sau totalitatea textului Noului Testament. Deşi nu deţinem originalele, suntem totuşi în posesia unor cópii ce ne-au parvenit de la o dată foarte timpurie. Noul Testament a fost scris aproximativ între anii 50–90 d.H. Fragmentul cel mai vechi care s-a păstrat datează din jurul anului 120, iar alte aproximativ 50 de fragmente datează de la 150 la 200 de ani după anul redactării lor. Două manuscrise importante pe care le putem aminti sunt:

 Codex Vaticanus (325 e.n.) şi Codex Sinaiticus* (350 e.n. – şi care a fost descoperit în anul 1850 într-o mănăstire din munţii Sinai), au fost scrise într-un interval de 250 de ani de la data compunerii. Deşi perioada de timp poate părea lungă, ea este în realitate, minimă în comparaţie cu majoritatea textelor antice.

(Codex Sinaiticus – a fost descoperit de Konstantin Tischendorf (1815 – 1874), un creștin căruia mama sa i-a pus numele de Lobegott (laudă pe Dumnezeu). Batjocorit la școală de faptul că mai crede într-un Isus real prezentat de Evanghelii, pornește cu o pasiune de nestăvilit în căutarea manuscriselor care să dovedească autenticitatea Evangheliilor. Așa ajunge la mănăstirea Sfânta Ecaterina, la poalele muntelui Sinai, unde în 1859 descoperă manuscrisul complet al Noului Testament, una din cele 50 de cópii comandate de împăratul Constantin cel Mare, în 331 d.H, lui Eusebiu de Cezarea. Ajunsă în mâna guvernului bolșevic acesta a vândut manuscrisul în 1933 Muzeului Britanic cu suma de o jumătate de milion de dolari.)

Cea mai veche copie a cărţii lui Cezar, Războaiele galice, care ni s-a păstrat este întocmită cu 1000 de ani după scrierea originalului iar prima copie completă a Odiseei lui Homer datează de la 2200 de ani după scrierea originalului.

Cele 5500 de cópii sunt pe departe, tot ce ni s-a păstrat mai bine faţă de orice alt document antic. Multe din scrierile antice ne-au fost transmise prin doar câteva manuscrise:

- Catul — trei cópii, cea mai veche fiind cu 1600 de ani mai recentă decât originalul;
- Herodot — opt cópii dintre care cea mai veche depăşeşte originalul cu 1300 de ani).



 Textele Noului Testament beneficiază pe lângă multele dovezi din manuscrise şi pe lângă, intervale mici de timp între perioada scrierii lor şi cea a primelor cópii păstrate, de traduceri ale acestor texte în alte limbi încă de la o dată foarte timpurie. Traducerea unui text într-o altă limbă era un lucru extrem de rar în perioada antică, astfel că acesta se constituie într-un alt avantaj în studierea veridicităţii Noului Testament. Copiile diferitelor versiuni sunt în număr de peste 18.000. Însumate toate aceste manuscrise ele pot ajunge până la 25.000. Aceasta este o nouă probă folositoare în stabilirea exactităţii Noului Testament. Chiar şi dacă nu ne-am afla în posesia celor 5500 de manuscrise greceşti şi a celor 18.000 de cópii ale versiunilor existente, textul Noului Testament ar putea fi reprodus pe baza documentelor datate în primii 250 de ani de la data scrierii lui. În ce mod? Din scrierile primilor creştini. În comentarii, scrisori şi alte texte, aceşti scriitori antici citează din textul biblic, oferindu-ne astfel dovezi ce vin în sprijinul Noului Testament.

Biblia şi arheologia.

Care este legătura între descoperirile arheologice şi evenimentele din Biblie?

Arheologia este studiul relicvelor neperisabile, a urmelor pe care le-a lăsat omul în istorie şi care au supravieţuit vitregiilor timpului.

Iniţial, motivul pentru care se scoteau la iveală urmele civilizaţiilor dispărute se datora, vânătorilor de comori care sperau să găsească tezaurele regilor sau ale faraonilor ascunse în mormintele lor. În zilele noastre, însă, cele mai moderne metode ştiinţifice sunt folosite pentru a recupera şi studia rămăşiţele trecutului cu scopul de a înţelege mai bine obiceiurile popoarelor din vechime. Datorită istoriei lui neîntrerupte, teritoriul Orientului Mijlociu, în special al Palestinei, este locul unor numeroase excavări cu caracter arheologic. Este important de subliniat că arheologia nu are sens fără sprijinul istoriei.

Ceea ce arheologia ne poate oferi este imaginea unei evoluţii culturale şi nu o cronologie exactă.


Istoria este cea care ne vorbeşte despre cronologie, evenimente, oameni şi locuri. În ultimii 100 de ani, arheologia a verificat parte din informaţiile istorice conţinute în Biblie. De pildă, două din oraşele menţionate în Biblie, Sodoma şi Gomora, au fost considerate mult timp mitologice. Cu toate acestea, excavaţiile recente făcute la Tell Mardikh, ştiut acum a fi locul de amplasare al Eblei, au scos la iveală aproximativ 15.000 de tăbliţe. O parte dintre ele au fost traduse; aducând la lumină faptul că unele din ele conțin numele cetăților „Sodoma şi Gomora”. Alte dovezi arheologice dau informaţii despre existenţa unui conducător pe nume Belşaţar; hitiţii nu numai că au existat dar au şi construit un vast imperiu; Regele Sargon a domnit cu adevărat iar realitatea evenimentelor istorice relatate în Faptele Apostolilor poate fi demonstrată cu acurateţe. Până în prezent, descoperirile arheologice au venit nu în contradicţie, ci ca o confirmare a aspectelor istorice consemnate în Biblie.

Faptul că în Biblie ni se oferă o mărturie istorică reală este de o importanţă inestimabilă. Creştinismul este și o credinţă istorică ce afirmă că Dumnezeu a intervenit în istoria omenirii prin multe fapte măreţe. Deşi miracolele înregistrate în Scripturi nu pot fi dovedite în mod ştiinţific sau explicate datorită naturii lor, persoanele, locurile, evenimentele pot fi investigate istoric. Dacă scriitorii Bibliei ar fi prezentat realitatea istorică într-un mod incorect, zonele ce nu pot fi verificate ar fi fost învăluite într-o umbră de neîncredere. Altfel spus, dacă autorii Scripturilor sunt demni de încredere în privinţa evenimentelor prezente in relatările lor, atunci le putem oferi aceeaşi încredere și în cazul miracolelor prezentate în scrierile lor chiar dacă depășesc granițele obișnuitului. Pentru oricine doreşte să urmărească intervențiile concrete ale Dumnezeului Scripturilor, este invitat să examineze istoria frământată, dar binecuvântată, a poporului evreu.
O cercetare onestă a acestei istorii, va scoate la iveală un răspuns mai mult decât elocvent în sensul veridicităţii credinţei creştine. Cu aproximativ 4000 de ani în urmă, Dumnezeu i-a cerut unui om pe nume Avram să iasă din ţara lui, dându-i următoarele promisiuni: “Voi face din tine un neam mare, şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare, şi vei fi o binecuvântare. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta, şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine” (Genesa 12:2,3). “Domnul a zis lui Avram... ‘Ridică-ţi ochii, şi, din locul în care eşti, priveşte spre miazănoapte şi spre miazăzi, spre răsărit şi spre apus; căci toată ţara pe care o vezi, ţi-o voi da ţie şi seminţiei tale în veac” (Gen. 13:14, 15)
Cu alte cuvinte, Dumnezeu i-a promis lui Avram:

1. un popor mare;
2. o faimă mare;
3. să fie o binecuvântare pentru toate popoarele şi ...
4. un pământ care va aparţine pentru totdeauna descendenţilor săi.

La câteva sute de ani după ce Dumnezeu i-a făcut lui Avraam aceste promisiuni, cartea Exodului prezintă dimensiunea acestui popor care număra deja câteva milioane de suflete. Ei erau pe punctul de a intra în țara făgăduinţei când Dumnezeu le-a trimis prin Moise, conducătorul lor, avertismentele scrise în finalul cărții Deuteronomului. Dumnezeu i-a prevenit prin avertismente repetate condiționând rămânea lor în țară, de ascultarea lor. Consecințele neascultării aveau să-i risipească pe întreg pământul. Însă făgăduințele lui Dumnezeu vor rămâne în picioare și întreaga istorie a omenirii se va apropia de final odată cu răscumpărarea și binecuvântarea acestei națiuni.
Care a fost verdictul istoriei?
Fiii lui Israel, cu toate avertismentele venite din partea lui Dumnezeu, au ajuns să cadă în păcatul idolatriei și au fost izgoniți din țara făgăduinței. În 606 î.H., Nebucadneţar a luat o parte din popor ca robi în Babilon şi s-a reîntors în 588–586 î.H, pentru a pecetlui soarta acestei națiuni anunțată de profeții trimiși de Dumnezeu - oraşul şi Templul au fost nimicite. Cu toate acestea, după cum a promis, Dumnezeu le-a dat șansa celor ce au așteptat împlinirea profețiilor, să se întoarcă în țara lor în trei valuri succesive, istoria acestei perioade fiind consemnate în cărțile Ezra, Neemia, Estera, Hagai, Zaharia și Maleahi. Alungarea din propria lor ţară a doua oară a avut loc în anul 70 d.H., când generalul armatelor romane Titus, a distrus oraşul Ierusalim şi a împrăştiat populaţia acestuia în întreg imperiul roman. Timp de peste 1900 de ani, evreii au colindat continentele acestei planete ca străini, fiind adeseori decimați de valurile nemiloase ale prigoanei. Ostilitatea antisemită a culminat cu holocaustul celui de-al II-lea război mondial, când aproape 6 milioane de evrei au fost ucişi în lagărele de concentrare. Şi totuşi, în pofida tuturor aşteptărilor, statul Israel a renăscut în 14 Mai 1948, când evreii au început să se reîntoarcă de prin toate colţurile lumii în ţara lor de baştină. Din anul 1948 ei au supravieţuit unor conflicte teribile, cum a fost Războiul de şase zile din 1967 sau Războiul zilei sfinte din 1973. În ciuda tuturor catastrofelor prin care au trecut, evreii nu au pierit şi nici nu şi-au pierdut identitatea naţională. Sociologia a dovedit că orice popor ce-şi părăseşte ţara îşi pierde identitatea naţională cam în a cincea generaţie, fiind absorbit de noua cultură; însă evreii, au rămas mereu ca o entitate distinctă. Istoria creionează supravieţuirea națiunii Israel în contrast cu popoarele care i-au persecutat: moabiţii, amoniţii, edomiţii, filistenii şi mulţi alţii, care sau au fost distruse, sau şi-au pierdut propria identitate. Aţi auzit vreodată de vreun moabit suedez? De vreun filistean rus? De un edomit german? Sau de un amonit american? Nu! Aceste naţiuni au fost absorbite cu totul de alte culturi sau alte popoare. În schimb, cu siguranţă aţi auzit de un evreu suedez, de un evreu rus, de un evreu german sau de unul american. Aşa cum sună profeţia, ei nu şi-au pierdut identitatea ci au rămas în mijlocul vitregiilor istoriei ca o dovadă neclintită a puterii și autorității desăvârșite a Dumnezeului care le-a făgăduit viața.

In concluzie, Biblia este cartea cea mai importanta pentru noi crestinii! O citim noi oare având aceeași reverența ca si atunci cand a fost scrisă? Suntem gata sa ducem mai departe mesajul ei indiferent de prețul ce trebuie plătit?

Porcilescu Eugen

Despre Curtea Suprema, căsătoriile gay, Cristian Ionescu, Facebook năpădit...și alte potlogării..

Toată lumea face caz de decizia Curții Supreme de justiție din America pentru ca aceasta a legalizat căsătoriile gay. Cristian Ionescu a făcut comunicat oficial, Facebook -ul meu a fost umplut de poze, video, anunțuri, titluri bombastice din America, senatori revoltați, pastori care amenință cu nesupunere etc etc
Oameni buni, dar la ce v-ați fi așteptat din partea forumului suprem de justiție? El reprezinta o țară, a cărui trecut recent este revoltător! Nu avea cum să voteze altceva...nu iubesc politica, pentru că o vorba a lui Iorga încă îmi răsună în minte, deși nu o pot publica! Însă,  uneori trebuie să afirm cate ceva...
Statul american a declarat război Irakului "din greșeală", Bush a profitat de niște dovezi premature cum ca Saddam ar fabrica nucleare, și ca răspuns la toate, tancurile americane au bombardat Bagdadul cu tot cu civilii nevinovați!  Și astăzi oamenii așteaptă dovezile reale pentru care s-a început războiul în Irak, și nimic...ce ar putea vota o curte care reprezinta un astfel de stat?!?
Toată lumea infiereaza , pe drept cuvânt, ororile comise de Statul Islamic! Oameni buni, Califatul a fost creat cu armamentul purtat de guvernul american, pe vremea când rebelii sirieni se luptau sa dărâme guvernul Siriei, care încă e la putere! Rebelii și-au schimbat traiectoria razboiului  formând un califat, bine înarmat și pregătit de americani, și acum amenință pana și Italia! Totul e un joc politic!  Ce ar putea vota o Curte Suprema alimentata de interese politice profunde?
Mai mult decât orice, legalizarea căsătoriilor gay este o rocadă politică! Marii creatori de moda, mari directori de companii, oameni din guverne, au înclinația aceasta greșită spre homosexualitatea! E nevoie de o astfel de mutare, la fel cum a fost nevoie de țițeiul din Irak!

În inima mea este o liniște profundă! De ce? Știu că lumea se va scufunda tot mai mult în astfel  de imoralități, în timp ce Biserica își construiește arca în tăcere! Potopul e aproape, Biserica știe,  iar lumea își urmează cursul ei normal: degradare și atât!  Nu ma tulbura viata lumii, nici când este legalizat ceva atât de inuman și atat de anti-familial  precum căsătoriile gay! Pavel spune ca "mania lui Dumnezeu" se descoperă din cer împotriva lumii ce se afla sub semnul maniei Lui! Ce ar putea vota lumea? Dacă nu ceva care să o tragă și mai în jos!?!

Ce spunea Domnul nostru înainte de plecare în Glorie? "Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei". Exact, aici este raspunsul! Pentru că păcatul este al lumii, lumea îl iubește și îl protejează, îl votează, îl legalizează! Cuplurile gay sunt ale lumii, ale Curții Supreme, e normal să fie alăptate la sânul  bătrânei lupoaice! Singura întrebare ce se ridica pentru noi este: cat timp va dura pana Europa va adopta și ea în toate tarile membre Uniunii aceasta lege?!?
Oare la ce se aștepta toti creștinii care fac propaganda gândirii lor? Guvernele lumii care pregătesc scena Omului Fărădelegii,  a AntiChristului, nu vor vota niciodată în interesul Bisericii. Și apoi, nici nu ma interesează de împărăția lumii acesteia, voteze ei ce vor...noi privim spre ziua de mâine când Împărăția Cerurilor va "invada" Universul acesta, vorba lui C.S.Lewis.

Nu sunt ignorant fata de schimbările din lume, ma doare sa vad ca omenirea merge spre o direcție greșită iar mai apoi căzând într-o prăpastie a infernului..dar, datoria mea este doar sa ma rog pentru ei și prin viata mea și prin Biserica sa le predicam Evanghelia! E tot ce poate și ce trebuie sa facă Biserica!

Porcilescu Eugen!

Câteva caaracteristici care ar trebui să le aibe un om blând, de Bujor Raul

"Blândeţea voastră sa fie cunoscută de toţi oamenii" spunea apostolul Pavel in Filipeni 4:5. 

Trăim într-o lume in care intalnesti tot mai putin  oameni la care sa vezi in ochii lor, in comportamenul lor blandetea lui Dumnezeu. Eu personal pot sa îi numar pe degetele de la o mână, si o spun cu o parere de rau, mai ales traind intr-un anturaj unde cu totii ar trebui sa fim blânzi.

            Domnul Isus spune in Matei 11:29 "Luati jugul meu asupra voastra si invatati de la mine caci Eu sant bland si smerit cu inima." 

Ne nastem cu un temperament fie coleric, fie melancolic, flegmatic sau sangvinic... dar cu siguranta nu ne nastem blanzi, căci blandeţea se poate doar dobândi. Pentru că blândeţea in primul rand este atitudinea inimii tale fata de Dumnezeu. 

Un exemplu bun il avem pe Moise, el nu se naste bland si stim chiar că omoara un egiptean, dar cand se intalneste cu Dumnezeu se transforma. În Numeri 12:3 ne spune Biblia că "Moise era un om foarte bland, mai bland decat orice om de pe fata pământului".

Iată câteva caracteristici care trebuie sa le aiba un om bland:

1. Omul bland este un om supus. 

Trebuie multa supunere si smerenie fata de Dumnezeu. Pe tine nu te intereseaza ce cred oamnei ci te intereseaza faptul ca Dumnezeu priveste la tine si te vrea bland in toate circumstantele. "Ci sa fie omul ascuns al inimii in curatie neperitoare a unui duh bland si linistit care este de mare pret inaintea lui Dumnezeu" (1 Petru 3:4).

2. Omul bland nu este preocupat de el însuşi.

 In ziua de azi fiecare cauta sa fie in centrul atentiei, a cui sotie e mai slaba, a cui copil e mai destept , fiecare se arată cat de "tare" e el . Sa fie iubitor de sine, iubitor de bani, laudaros, nemultumitor, fara dragoste fireasca, neiubitor de bine. Dar in 1 Timotei 3:3 cuvantul Domnului ne spune "Sa nu fie nici betiv, nici bataus,nici doritor de castig marsav, ci sa fie bland nu galcevitor,nu iubitor de bani."

3. Omul bland nu-si pretinde la nesfarsit drepturile sale.

In Matei 5:39-41 Domnul Isus ne spune "Dar eu va spun sa nu va impotriviti celui ce va face rau.Ci oricui te loveste peste obrazul drept, intoarcel si pe celalalt.Orisicui vrea sa se judece cu tine si sa-ti ia haina lasa-i si camasa. Daca te sileste cineva sa mergi cu el o mila de loc, mergi cu el doua". Iar in versetul 44 ne spune "Dar eu va spun: Iubiti pe vrajmasii voştri, binecuvantati pe cei ce va blastama, faceti bine celorce va urasc, si rugati-va pentru ceice va asupresc si va prigonesc". Avem atatea drepturi care le putem folosi: avem dreptul sa dam in judecata, avem dreptul sa mergem la protectia consumatorului, avem drepturi peste drepturi... dar un copil a lui Dumnezeu stie cand sa le foloseasca.

4. Omul bland nu se apara.

Lasati pe Dumnezeu sa va apere si sa va faca dreptate pentru ca El stie mai bine ca tine si ca mine cum sa o faca. Daca iti faci singur dreptate, si poti sa o faci, sa nu te mai astepti in ziua cand ai probleme, necazuri si strigi la El ca atunci ca te asculte si sa iti faca dreptate... o sa te lase pe tine. "Si robul Domnului nu trebuie sa se certe, ci sa fie bland cu totii in stare sa invete pe toti plin de ingaduinta rabdatoare."(2 Timotei 2:24)

5. Omul bland pune onoarea lui Dumnezeu pe primul loc.

Pe el nu se apara dar cand e vorba de Dumnezeu sare in sus. Exact ca si David cand vorbea de Goliat "Cine este Filisteanul acesta, acest netaiat imprejur ca sa ocareasca osirea Dumnezeului celui viu?" 

                

             Si totusi de ce sa fii bland? Pentru ca daca vrei sa mostenesti tara fagaduita trebuie sa ai aceasta roada a Duhului Sfant. In Mateti 5:5 ne spune cuvantul "Ferice de cei blanzi caci ei vor mosteni pamantul."  Domnu Isus a plecat sa ne pregateasca un loc ca acolo unde este El sa fim si noi. 

                 Domnul sa va binecuvanteze!

                                                            Bujor Raul

Tatuajul, piercing...eu de ce nu am voie, Doamne? de Marius Mare

       Oamenii de obicei se exprimă în exterior într-un mod diferit.Dar atunci cand le place ceva particular adoptă un ategeament comun pentru a obține acel "ceva" indiferent de cheltuială. 

      Tatuajul, piercing, sunt lucruri particulare, așa sunt considerate de majoritatea si spre surprinderea mea au trecere...sunt la modă.

       De fapt, tatuajul a însoțit diferiți oameni pe tot parcursul istoriei încă din perioada antică si până în zilele noastre. Unii pelegrini în perioada Evului Mediu se tatuau cu diferite simboluri religioase .

         Religia ebraică, sau chiar si islamul spre exemplu, au interzis tatuajul. Împăratul crestin Constantin cel Mare în anul 325 d.C, a interzis tatuajul pe față la creștinii din tot Imperiul Roman deoarece "desfigura ceea ce a fost creat ca imagine a lui Dumnezeu". În anul 787 papa Adriano I, în timpul consiliului de la Niceea îl interzice definitiv.

    

        Sunt mirat de faptul că astăzi în rândul unor așa numiți "creștini" din America se difuzează aceasta modă fără jenă si fără nici o reținere.

  

         "Și dacă Lady Gaga și aproape toate vedetele și-au făcut tatuaje ,vreau și eu ,doar este la modă", ai putea zice. Să știi că nu tot ce este la modă în lumea aceasta trebuie să se regăsească si în viața ta. Romani 12:2 "Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia...".

        Am făcut un sondaj colegilor mei de muncă și am întrebat: sincer care a fost motivul pentru care ți-ai făcut un tatuaj? 

        Unii și-au făcut tatuajul pentru că le place, alții au dat un semnificat unor evenimente din viața lor, altul să se evidențieze mai mult față de partea feminină. Atunci înțeleg că pentru acești oameni, tatuajul este o formă de exprimare a evenimentelor din viața lor, plăcerea de a avea un desen pe corp, un mod de a ieșii în evidență.

         Oamenii spun că tatuajul este o tehnică de decorațiune pictată a trupului uman, fără să mai fie atenți la ceea ce spune Dumnezeu în Biblie despre valoarea și importanța trupului.

    Totuși, eu sunt un copil al lui Dumnezeu si de ce nu pot să-mi decorez corpul sau sa îmi pun un piercing?

        1. Apostolul Pavel în 1 Cor.6:12-20 amintește despre trup,atunci când vorbește despre curvie si cred ca putem să aplicăm aceste adevăruri și în dreptul acestui subiect,adică tatuaj și piercing .

              -v.13(ultima parte) "Dar trupul nu este pentru curvie (tatuaj,piercing); el este pentru Domnul și Domnul este pentru trup".

                 -v.15 "Nu știți că trupurile voastre sunt mădulare ale lui HRISTOS? Voi lua eu mădularele  lui HRISTOS, și voi face din ele mădulare ale unei curve (tatuaj,piercing)? NICIDECUM."

                 -v.19 "Nu știți că trupul vostru este templul Duhului Sfânt care locuiește în voi și pe care L-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri?"

                 -v20 "Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți dar,pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu."

            2. În cartea Leveticul din Vechiul Testament la capitolul 19:28 cuvântul Domnului spune:

              "Să nu vă faceți tăieturi în carne pentru un mort și să nu vă faceți slove săpate pe voi. Eu sunt DOMNUL."

      Din două motive trebuie să împlinesc acest verset :

            

        (1) este o poruncă a lui Dumnezeu și suntem chemați să le împlinim.

       

        (2) sfârșitul acestui verset este sigilat cu afirmația "Eu sunt Domnul". Cuvântul DOMN accentuează autoritatea și supremația, exprimă mai ales calitatea Sa de Creator, puterea Sa manifestată în istorie și dreptul Lui de stapânire asupra Universului.

            3. Dacă oamenii vor să se evidențieze prin astfel de lucruri, noi credincioșii întelegem că valoarea unui om nu este prin ceea ce prezintă el în exterior . Adevarata valoare a unui om este ceea ce scoate din visteria inimii lui.

      "Mai bine simpli si smeriți si de Dumnezeu iubiți", cum spune si versul unui cantec crestin!

    Concluzionez acest mesaj semnalând un aspect important.

     Sunt unii oameni întorși la Dumnezeu ,care și-au făcut tatuaj înainte de a primi pe Domnul.

     Să fim întelepți : "Dumnezeu nu ține în seamă de vremurile de neștiință..."

    Dacă sunt băieți si fete,oameni mai în vârsta care au tatuaje ,piercing și nu  au primit încă pe ISUS în viața lor,vreau să vă spun că Domnul Isus vă iubește ,vă primește așa cum sunteți. Domnul Isus a murit pentru păcatele noastre ,a tuturor .

    Faceți și voi așa cum a făcut familia lui Iacov atunci când au mers la Betel (Casa lui Dumnezeu ) găsim scris în cartea Geneza 35:2-4. 

    Au scos dumnezeii străini din viața lor ,au dat jos cerceii pe care îi purtau în urechi, s-au curățat, și-au schimbat hainele și s-au urcat la Betel, în prezența Domnului.

      Întâlnirea cu Isus vă schimbă viața în mod radical. SUCCES!

      Dumnezeu să vă binecuvânteze!

                                                                   Marius Mare

Clipe de har la Pronto Soccorso*, de Marius Mare

*(Pronto Soccorso în Italia este echivalentul secţiei de Urgență din România)

 În viață trecem prin felurite încercări si noi credincioșii credem că nimic nu este la voia întâmplării.Dumnezeu prin aceste încercări ne vorbește , ne conștientizeză de rolul important pe care îl avem ca și copii ai LUI, pe acest pământ.

S-a întâmplat că intr-o zi de vineri, 26.06.2015 m-am tăiat în capacul unei cutii de sardine, la degetul arătător de la mana dreaptă si așa am ajuns pe la URGENȚĂ.

Am intrat puțin cu emoții, știam că mă așteaptă o injecție si ca trebuie sa îmi coase degetul.

Si de aici mai departe o frumoasă conversație pe care am avut-o cu doctorul si cu asistenta, ceva la care nu m-am așteptam in acele momente.

Pentru ca să înţelegeţi corect dialogul am folosit următoarele îniţiale: doctorul (D.), asistenta (A) si (Eu).

(Eu) -Să știți doamna asistentă că de multe ori în viața mea de ceea ce mi-a fost frică să nu mi se întâmple ,s-a întâmplat !

(A.) - Da si eu cred așa ,același fenomen l-am văzut si in viața mea!
(D.) - Despre ce vorbiti voi acolo eu nu cred in așa ceva!

      -De fapt eu nu cred in nimic de felul acesta !

(Eu)- Domnule doctor dar în Dumnezeu vă încredeți?

(D.) -Respectuos cu o deplina convingere în timp ce își continua munca afirmă:

      -Eu nu cred ca exista  Dumnezeu! Spune-mi ceva ce a făcut Dumnezeu? Spune-mi o lucrare pe care a făcut-o El? Despre care Dumnezeu îmi spui ,care a făcut atâtea ucideri în Vechiul Testament? Ai citit teoria evoluției? Știi că de la o bacterie a plecat totul?

(Eu) -Domnule doctor ,am citit chiar recent intr-o revista importantă ,că oamenii de știință de la Cern, continuă să cerceteze despre teoria Bing Bang-ului ,despre cosmos prin acel accelerator de particule numit LHC!

-Vreau să vă spun că nici ei, nu definesc într-un mod complet aceste lucruri,necesită mult timp de cercetare!

-Respect munca lor,deoarece  se descoperă de fapt ceea ce

Dumnezeu a creat.Ce păcat că mulți dintre ei nu recunosc aceasta!

-Dumneavoastră mi-ați cerut sa vă spun un lucru pe care l-a făcut Dumnezeu pe pământul acesta! Dumnezeu mi-a transformat viața  radical prin puterea Cuvântului Sau.Știu cine am fost în trecut si știu si cine sunt acum prin lucrarea lui Dumnezeu !

-Învățăturile lui Isus, au schimbat gândirea mea,au atins sufletul meu!

(D.) - Sufletul nu există ,ce vorbești!

(Eu)-Domnule doctor ,sufletul există!

(D.)- Isus nu a existat niciodată! Biblia este o falsitate creată de oameni!

(A.) -Cum îți explici că a apărut rasa umană?

(Eu) -Pe acest subiect necesită sa alocam mult timp, vreau sa răspund domnului doctor despre ce a afirmat!

      -Avem dovezi clare, în istoria Imperiului  roman despre existența lui Isus!

(D.) -Despre cine vrei sa îmi spui ,despre "Tacit"? Tacit a fost un mincinos!

(Eu) (Tacit (55-117) cel mai de seamă istoric roman , leagă numele si originea creștinilor de " Crestus", care în timpul domniei lui Tiberiu a suferit moartea prin sentința procuratorului Pilat din Pont.)

      -Sunt dovezi foarte clare si nu numai Tacit, a fost cel care a vorbit de Isus! Au fost și alții care au amintit de Isus!

Între timp intră o alta asistentă si se face un moment de liniște în conversația noastră ,vorbeau de treburile lor. Doctorul a terminat de cusut degetul meu și s-a apropiat de computer sa încheie fișa mea medicală .

(D.) -Daca vrei ,în timp ce scriu mai putem continua discuția ?

(Eu) -Eu am venit azi in locul acesta pentru a primi medicația necesară  deoarece cred în competența dumneavoastră si a personalului pe care îl conduceți.!Oamenii apelează la psihologi pentru a rezolva probleme delicate cu care se confruntă si cred că sunteți de acord cu mine că nu pot in totalitate să le rezolve!

-Vă întreb: cine mi-a rezolvat problemele mele spirituale din viața mea? Eu sunt un rezultat al lucrării lui Dumnezeu pe pământ !

(D.).  "Nu a răspuns nimic"

(Eu).  - Noi creștinii trebuie să demonstrăm prin viața noastră despre Dumnezeu!

(D.)  -Dacă spui așa nu sunt de acord.Si eu pot să urmez sfaturile unui om si apoi sa le practic.Unde este diferența?

(Eu) -Aici este secretul ,cu Isus este mult mai mult decât afirmați dumneavoastră!

(D.)  - Isus a afirmat: "Eu nu am venit să stric Legea ,am venit sa o împlinesc."!

      -Aceasta înseamnă că Isus a fost deacord cu tot ce a fost în Vechiul testament ,cu uciderile ,cu toate!

(Eu) - Isus a venit să împlinească  Legea cu un scop divin! În biblie ,puțin mai departe de unde ați citat afirmația ,este dovada schimbării a unor lucruri din Lege! Isus spunea de un lucru din Lege si anume :"Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte". Dar acum Isus spune:"sa nu vă împotriviți celui ce vă face rău "

-Înțelegem ca Isus nu este de acord cu anumite lucruri din Lege si ne propune o schimbare pe temeiul dragostei.

(D.)  -"nu a răspuns nimic"

(D.). -Trebuie să mergi la medicul de familie să îți scoată firele,ca ambulatoriu a fost închis din lipsa de bani! Banii în loc sa meargă la spitale merg pe mâna preoților !

(Eu) - Este adevărat că unii preoți au greșit dar Dumnezeu nu este vinovat cu nimic!

(D.) - Dacă o sa ne mai vedem prin oraș ,poate o sa continuam discuția în funcție de timpul pe care îl avem.

(Eu) - Cu mare drag si vă multumesc pentru toate!

      

Meditând la tot ce sa întâmplat în aceea zi, Dumnezeu m-a conștientizat  în trei aspecte importante:

      

(1) Daca în clipa în care l-am auzit pe doctor că nu se încrede în nimic, eu tăceam?

          Daca nu îi puneam acea întrebare si nu aduceam numele lui Dumnezeu în discuție cum ar fi fost conversația noastră ? Ce spuneți?

      Cred că nicidecum nu discutam 

despre Dumnezeu.

        Mi-am dat seama cât de important este să fi atent la tot ce spun cei cu care vorbești si să folosești orce oportunitate pe care o deschide Dumnezeu pentru a mărturisi despre EL.

  Matei 10:32 "De aceea ,pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor îl voi mărturisi si EU înaintea Tatălui Meu care este în ceruri ;"

(2) Am observat cât de bine era pregătit acest om. A citat chiar si din Biblie, era pregătit din istoria omenirii, din știință, un ateu convins cu argumente în mână.

Am înțeles că pe teren afară,acolo in mijlocul Realității înțelegi cel mai bine ce spun alții de creștinii de azi.

Între patru pereți în Biserică s-ar putea să vezi diferit.

Am văzut plângerea lui împotriva preoților si a unor Biserici de felul cum au lucrat pâna acum.

  Oamenii vor să primească răspunsuri clare si precise de la noi.

Mă adresez generației tinere și nu numai!

Trebuie să ne pregătim din Cuvântul lui Dumnezeu ca fundament,din toate domeniile vieții știind că intelepciunea din vremurile din urmă va crește.

(3) Când am ajuns acasă de la spital împreună cu soția ne-am apucat de treabă. Trebuia să terminăm bucătăria de văruit ,duminica aveam invitați musafiri dragi familiei noastre.

  Văzând dificultatea pe care o am în timp ce muncesc, datorită degetului accidentat am zis: cat de important este un mădular în trupul nostru.

    Apostolul Pavel vorbea de importanța mădularelor în Trupul lui Hristos (1Cor.12:12-31) și m-am gândit la aspectul acesta.

      Noi toți cei care am încheiat un legamânt cu Isus suntem mădulare în Trupul Lui. Unele mădulare sunt întregi ,altele sunt accidentate pentru o vreme așa cum este și degetul meu. Fapt este că toate acele mădulare întregi trebuie să acopere pentru o vreme lipsa acelor mădulare accidentate ,pentru ca orice am început spre slava Domnului să putem duce la bun sfârșit si să nu ne oprim din munca noastră.

      "Dragostea acoperă totul".

De aceea pe viitor să ne apreciem ,să ne prețuim mai mult și împreună sa ne bucurăm în Trupul lui Hristos.

        

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

                                                                                     Marius Mare

Meditaţie

Vacanţă!!! Mult așteptata vacanţă! De copii, dar și de părinţi...

Aş vrea să medităm cu toţii asupra unui lucru foarte important: cum îşi vor petrece copiii noştrii acest timp pe care l-au aşteptat cu mare nerăbdare?Mulţi dintre noi poate nu dau mare importanţă...

Poate vei spune: important e să se odihnească, să stea cu prietenii, să se joace, să se distreze! Dar, drag părinte, aş vrea să te întreb: cum stai cu TIMPUL pe care i-l acorzi zilnic?

Din 24 de ore, cât timp alocăm celor mai dragi fiinţe din viața noastră?

Aş vrea să vă împărtăşesc o povestioară care m-a mişcat foarte mult...

                        

–Tată, pot să te întreb ceva?, îl întreabă fiul pe tată său.

–Da, desigur. Ce s-a întâmplat?, îi răspunde tatăl.

–Tată, câți bani câștigi într-o oră acolo unde lucrezi?, l-a întrebat fiul din nou.

– Aceasta nu-i treaba ta. De ce întrebi așa ceva?, a întrebat oarecum enervat tatăl său.

–Vreau numai să știu. Te rog, spune-mi cât câștigi într-o oră?

–Dacă vrei neapărat să știi, câștig 30€ pe oră.

–Oh!, a răspuns copilul cu capul plecat. Tată, te rog poți să-mi împrumuți 15€?

Atunci tatăl său enervat peste măsură, i-a răspuns:

–Dacă motivul pentru care întrebi este numai să cumperi o jucărie neghioabă sau alte prostii, atunci pleacă direct în camera ta. De ce ești atât de egoist? Eu nu lucrez din greu în fiecare zi pentru astfel de lucruri fără importanță.Copilul a plecat liniștit în camera sa și a închis ușa. Tatăl cu cât se gândea mai mult la întrebarea copilului, cu atât se enerva mai mult. „Cum a îndrăznit să mă întrebe așa ceva?”, se întreba în sinea sa.După vreo oră, după ce s-a liniștit, tatăl s-a gândit din nou: „Poate e ceva de care are nevoie cu adevărat și de aceea mi-a cerut 15€. Și mai ales că nu-mi cere adeseori bani”. A mers așadar la ușa camerei copilului și a deschis ușa.

–Dormi, copilul meu?, l-a întrebat.

–Nu, tată, nu dorm, a răspuns copilul.

–Mă gândeam că poate am fost prea aspru cu tine mai devreme, a spus tatăl. Astăzi a fost o zi foarte grea pentru mine și m-am descărcat pe tine. Uite, ia cei 15€ pe care mi i-ai cerut.

– Îți mulțumesc, tată!, a strigat acela, alergând spre tatăl său cu un zâmbet pe buze.

Apoi, a mers la patul său și de sub pernă a scos niște bani mototoliți. De îndată ce tatăl a văzut că fiul său mai are deja niște bani, a început iarăși să se enerveze. Copilul a început să numere bani, după care s-a uitat fix la tatăl său. Acesta l-a întrebat:

–De ce mi-ai cerut și alți bani, de vreme ce ai deja câțiva?

–Pentru că nu aveam destui, a răspuns copilul. Acum însă am. Tată, acum am 30€. Pot să-ți cumpăr o oră din timpul tău? Te rog, vino mâine mai devreme acasă, căci tare aș vrea să mâncăm împreună.

Tatăl a rămas ca trăsnit. L-a îmbrățișat pe copil și i-a cerut iertare.

Trăim vremuri grele...îtntr-adevăr! Dăm prioritate muncii sau greutăților zilnice și uităm cele mai simple lucruri:să dăm fie și câteva minute din timpul nostru oamenilor importanți pentru noi. Depinde foarte mult de noi, ca şi părinţi, ce fel de indivizi dăm societăţii ȋn care trăim, ce valori le transmitem...ei fac ceea ce ne văd pe noi că facem...dacă îi încredinţăm programelor TV, telefoanelor mobile sau altor tehnologii, să nu ne aştepăm la prea mari rezultate.

FĂ-ŢI TIMP PENTRU COPIII TĂI ŞI O SĂ RĂMÂI SURPRINS DE REZULTATE!

Dumnezeu ne-a dat copii ca să îi formăm pentru Împărăţia Lui...Aş dori mult ca atunci când mă voi prezenta înaintea Scaunului de Judecată al lui Dumnezeu, El să îmi spună: “ Ai fost un rob credincios, ai investit bine TIMPUL pe care l-ai avut pe pământ cu copiii care ţi i-am dăruit!...”

“Doamne, dă-ne înţelepciune să ne planificăm bine TIMPUL...şi să ne creştem copilaşii după voia Ta!“

                                          Irina Stanciu

"Harul Meu îți este de ajuns..." 2Cor.12:9

Să nu ai sănătate, si totuși să ai ceea ce-ți este suficient. Sa nu fii "mare" si totuși sa ai de ajuns. Sa câștigi puțin si totuși sa ai de ajuns. Sa fii urât de lume, prieteni sau familie si totuși in lipsa iubirii lor, să ai suficient. Sa te rogi, iar rugăciunea sa-ți fie respinsă si totuși sa fie suficient. Pare absurd, dar nu e...e de ajuns!

Ceea ce conteaza cel mai mult in tot acest șah al vieții noastre, este caracterul nostru. In funcție de el, de felul cum se modifica in rău sau in bine, depinde rugăciunea si răspunsul la ea.
Descoperirile ezoterice, chiar răpiri pana in al treilea cer, daca ne depășesc puterea de asimilare a caracterului nostru ne fac mai mult rău decât bine. Odată coborâți cu picioarele pe pământ, avem tendința naturală sa ne mândrim cu experiențele spirituale. Chiar si Pavel avea probleme cu mândria...nu ai cum sa nu "te umfli" cand stii ca ai fost răpit acolo unde efectiv nu se poate descrie in cuvinte.

Experiențele spirituale nu au rolul sa modeleze caracterul. Ele relevă, descoperă lumi nevăzute, îngeri apărători, te arunca in ziua de mâine profețind totul...insa caracterul rămâne neschimbat, si nu uitați ca el, caracterul, e cel mai important. Nu vi se pare șocant adevarul ca poți fi foarte spiritual si totuși sa fii imatur? Nu vă cutremură gândul că in multe cazuri experiențele spirituale au facut mai mult rău decât bine, pentru ca oamenii nu au avut tărie de caracter să asimileze forța acestor revelații? "Cunoștința ingâmfă" chiar si aceste cazuri...

Pavel își dorea sa fie sănătos! Cine nu-si dorește? Insa nu asta e suficiența.. Noi credem ca daca avem un corp sănătos, avem tot ce ne trebuie. "Sănătate sa fie, ca e mai importantă ca toate" zicem noi! Oare sa fie mai importantă decât caracterul tau?

Suferința in general, iar in cazul lui Pavel cea fizică, își joacă rolul dur de cioplitor, dăltuind in caracterul nostru tot ce este urât...în noi, ca buruiana si bălădăile de pe câmp, se înfiripă mândria! Oricât am lupta cu ea, ori cat am trata pământul inimii noastre, ea tot va da colți si va încerca sa sufoce frumusețea unei inimi noi, sincere, curate! O experiența spirituală nu are forța sa smulgă buruiana mândriei, in schimb suferința ne "pălmuiește" si ne "împiedica" sa ne mândrim. Un ochi care plânge de durere, de orice natura ar fi durerea, este un ochi care își spală propria retină, devenind mai curat!

Ce este mai important, sa fii sănătos fizic si bolnav caracterial, sau sa stii ca-ți iei palme sănătoase, de multe ori scatoalce in toata regula, de te doare tot in tine, dar sa fii sănătos in interiorul tau?

Primele cuvinte folosite de Domnul pentru Pavel, cand acesta din urmă omora cu sânge rece orice creștin ieșit in cale, au inclus "țepusul". Interesant este ca Pavel a avut nevoie de țepus pentru convertirea pe drumul Damascului si avea încă nevoie de țepus pe calea Domnului. Se pare ca în noi oamenii rămâne ceva ce nu poate fi domesticit decât cu "țepușul" ( in lumea antică animalele de tracțiune erau ghidate nu cu biciul, ci cu o bucată de băț in vârful cărei erai o bucată metalică ascuțită, o aluzie destul de jignitoare pentru Saul din Tars :)

Sa stii ca toate acestea te modelează, atunci iti sunt suficiente! "Harul" ne este de ajuns. Este singura necesitate a vieții noastre! Poți sa fii putred de bolnav, daca ai harul, atunci in fata ta se deschide tot mai mult poarta spre ceea ce Isus Domnul numea "viața"! Iar daca problemele prin care treci te pregătesc tot mai mult pentru acel moment, atunci harul este singura necesitate!

Puterea lui Dumnezeu se întrezărește in viețile puternic încercate! Acolo unde vezi un trup slăbit, vei vedea puterea incredibila de-a sluji, de-a cânta, de-a predica, de-a spera, de-a crede...de-a iubi! De ce? "Harul Meu iti este de ajuns, căci puterea Mea in slăbiciune este făcută desăvârșita"
Suferințele noastre au puterea de-a reflecta ceva din Dumnezeu! E normal, nu? Cum mai poți crede in Cineva de Sus, cand vezi ca efectiv te stingi pe picioare de durere si nici un răspuns? Mai crezi pentru ca ai puterea sa crezi...e puterea Lui slăbiciunea ta!

Iubiți creștini, români din diaspora italiană si nu numai, Dumnezeu este cu noi in slăbiciunile noastre. Răspunsul la multele rugăciuni "neascultate" a fost insăși nerezolvarea problemei pentru care ne-am rugat...harul ne-a fost si ne va fi de ajuns. Singurul lucru de care am nevoie este darul neprețuit de mare al Domnului, salvarea! Restul sunt dispensabile traiului nostru nomad...chiar si sănătatea! Cand guști din harul neprețuit de mare al Domnului înțelegi ca el este indispensabil...singurul indinspensabil vieții noastre!

Continuați sa va rugați cu credinta pentru problemele voastre...si eu ma rog in speranta că Domnul va interveni cu putere in viața mea! Insa, atat eu cât și voi, in rugăciunea noastra fierbinte, sa auzim șoapta dulce a harului lui Isus care ne spune "si daca nu va fi cum vreți voi, aveți in fond tot ce va trebuie...pe Domnul si dragostea Lui"

"Harul si adevarul au venit prin Isus Hristos."

                                                Porcilescu Eugen